Dureri La Genunchi: Cauze, Tratament Și Examinări 💊 Științifico-Practic Medical Journal -

Articulația genunchiului lipit

Autor: Vasile Adelina Genunchiul este una dintre cele mai importante articulații ale corpului. Pe lângă rolul determinant pe care îl are în deplasare, oferă deopotrivă stabilitate și rezistență pentru menținerea întregii greutăți a corpului. Tocmai de aceea propria lui stabilitate, rezistență și flexibilitate sunt esențiale pentru ca noi să putem merge, alerga, sări sau desfășura multe alte mișcări. Potrivit Academiei Americane a Chirurgilor Ortopezi, milioane de pacienți se tratează de astfel de afecțiuni fracturidislocări, luxații sau rupturi de ligament.

Bogdan Dervesteanu Genunchiul si orteza de genunchi Generalitati Anatomia omului este ştiinţa care se ocupă cu studiul formei şi structurii corpului uman. Compararea asemănărilor şi deosebirilor dintre părţile componente ale organismului uman şi animal a pus bazele anatomiei comparative.

Anatomia funcţională este un concept care inlătură simpla memorare a formaţiunilor anatomice din structura corpului uman şi care a pus bazele determinismului cauzal al faptelor de observaţie macro- şi microscopice.

Totodată ea permite analiza legăturii dintre structură şi funcţie. Terminologia anatomică Primele incercări de exprimare a termenilor anatomici s-au conturat prin folosirea celor două limbi clasice, greaca şi apoi latina.

Cum menținem sănătatea genunchilor?

Denumirile formaţiunilor anatomice se dădeau in acea perioadă după asemănarea lor cu obiectele din jur. Limba de comunicare internaţională este limba latină. Părţile corpului Corpul uman este format din: cap, gat, articulația genunchiului lipit şi membre. Capul şi gatul alcătuiesc impreună extremitatea cefalică a corpului. Capul este alcătuit din două părţi: - una articulația genunchiului lipit, situată superior şi posterior, corespunzătoare neurocraniului sau cutiei craniene - alta, reprezentată de faţă, aşezată anterior şi inferior.

Gatul este partea corpului care leagă capul de trunchi.

ce nu se poate face cu artrita articulațiilor

El are: - o regiune posterioară sau nucală, alcătuită din vertebre, articulaţii şi muşchi - o regiune cervicală anterioară care conţine muşchii, fascii, osul hioid, dar şi organe ale gatului: laringe, trahee, esofag, tiroidă, etc.

Trunchiul este format din trei părţi suprapuse: torace, abdomen, pelvis. In interiorul lor se găsesc cavităţile viscerale: toracică, abdominală, pelvină. Cavitatea toracică este despărţită de cea abdominală prin muşchiul diafragma. Cavitatea abdominală se continuă caudal cu cavitatea pelvină, care este inchisă inferior de diafragma pelvină şi de diafragma urogenitală.

  1. Exercitii pentru durerile de genunchi | Top Shop
  2. Cum să tratezi artroza mamară
  3. Artroza genunchiului 1 grad cum se tratează

Pereţii trunchiului sunt formaţi din elemente somatice: oase, articulaţii, muşchi, fascii, vase, nervi. Peretele posterior al toracelui şi abdomenului formează spatele. Anterior şi articulația genunchiului lipit se află pereţii anterolaterali ai toracelui şi abdomenului.

Peretele anterior al toracelui conţine glanda mamară. Membrele Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. Partea liberă a membrelor superioare este formată din: braţ, antebraţ şi mană. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană.

Partea liberă a membrelor inferioare este alcătuită din trei părţi: coapsă, gambă şi picior. Partea somatică a corpului cuprinde totalitatea formaţiunilor anatomice, cu excepţia viscerelor. Viscerele sunt organele interne ale corpului. Organismul ca un tot unitar Organismul uman este un sistem biologic deschis, alcătuit din subsisteme.

Este alcătuit din celule, ţesuturi, organe, aparate şi sisteme. Trăsătura dominantă a organismului, ca sistem biologic, dar şi a părţilor sale componente o constituie unitatea indisolubilă dintre structură şi funcţie. Organele nu funcţionează izolat in articulația genunchiului lipit, ci in strasnă corelaţie. Aparatele sunt grupări de organe cu funcţie principaă comună, deşi structura lor morfologică este diferită.

Ele sunt unităţi funcţionale ale corpului, de unde derivă şi denumirea lor. De exemplu: - Aparatul locomotor, alcătuit din oase, articulaţii şi muşchi, cu funcţiile principale de susţinere a corpului şi de locomoţie - Aparatul digestiv, cu funcţie principală de digestie - Aparatul cardiovascular, cu funcţie principală de transport a sangelui şi a limfei Sistemele sunt unităţi morfologice şi funcţionale alcătuite din organe care au aceeaşi structură, sunt formate din acelaşi ţesut.

De exemplu, sistemul muscular, sistemul osos, sistemul nervos. Axe, planuri, poziţii segmentare Omul — corpul omenesc, se studiază in poziţia anatomică: in ortastatism, cu privirea orizontală şi palmele orientate anterior in supinaţie. Prin corpul omenesc se pot duce 3 axe, care se intretaie in unghi drept şi care corespund celor trei dimensiuni ale spaţiului - axul longitudinal sau al lungimii - axul sagital sau al grosimii - axul lateral sau al lăţimii Axul longitudinal are doi poli: superior cranial şi interior caudal Axul sagital are doi poli: anterior ventral şi posterior dorsal Axul lateral are doi poli: drept şi stang.

Prin cate două din aceste axe se poate duce cate un plan 1. Planul sagital principal mediosagital trece prin axul longitudinal şi articulația genunchiului lipit corpul omenesc articulația genunchiului lipit două jumătăţi asemănătoare: dreaptă şi stangă.

Toate planurile paralele cu el se numesc sagitale. Planul frontal trece prin axul longitudinal şi prin cel transversal. Imparte corpul in două porţiuni neasemănătoare: dorsală şi ventrală.

Planul orizontal transversal trece prin axul sagital si prin transversal. Imparte corpul in două porţiuni: superioară şi inferioară. Funcţiile oaselor, clasificarea oaselor. Conformaţia exterioară a oaselor. Structura oaselor. Periostul şi funcţiile acestuia Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare albă-gălbuie. Ansamblul lor constituie scheletul.

distrugerea cartilajului provoacă tratament

La om, oasele sunt situate in interiorul păţilor moi cărora le servesc drept sprijin. Uneori ele formează cavităţi pentru adăpostirea unor organe. Ele servesc ca inserţii musculare şi in acest caz devin parghii acţionate de grupe musculare. Funcţiile oaselor 1. Oasele formează axul central al corpului. Determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi ale diferitelor sale segmente. Servesc ca sprijin pentru intregul corp şi pentru părţile moi.

Alcătuiesc cavităţi ce protejează anumite organe. Servesc ca element de inserţie pentru muşchi. Constituie rezerva calcică a organismului. Clasificarea oaselor Unui os i se descriu 3 dimensiuni: lungimea, lăţimea şi grosimea. După dimensiunile lor, oasele se clasifică in: lungi, plane articulația genunchiului lipit scurte.

Când trebuie să te duci la doctor? Puteți face asta singuri Ce face doctorul? Dureri de genunchi: cauze și posibile boli Durerile de la genunchi pot avea multe cauze diferite.

Forma unor oase este insă neregulată şi pentru aceasta se utilizează alte criterii de clasificare: caractere arhitecturale articulația genunchiului lipit situaţia lor in organism. In acest fel se adaugă incă trei categorii de oase: pneumatice, sesamoide şi suturale.

Oasele lungi. La acestea, lungimea depăşeşte lăţimea şi grosimea. Un os lung este format dintr-un corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize. Se găsesc la nivelul membrelor. Ele indeplinesc rolul de parghii de viteză in diferite mişcări. Oasele plane. Lungimea şi lăţimea sunt aproape egale, dar depăşesc grosimea. Sunt oase turtite şi prezintă de studiat două feţe, margini şi unghiuri.

Ele au două roluri: servesc la formarea cavităţilor de protecţie sau dau inserţie unui număr mare de muşchi. Oasele scurte au cele trei dimensiuni aproape egale. Au formă aproape cubică. Se găsesc in acele regiuni coloană, carp, tars unde este necesară o mare soliditate şi unde există mişcări foarte variatedar de amplitudine mică.

Oasele pneumatice sunt oase neregulate care conţin in interiorul lor cavităţi pline cu aer maxila. Oasele sesamoide se dezvoltă in vecinătatea unor articulaţii sau in tendoanele unor muşchi rotula.

EXERCITII PENTRU DURERI DE UMAR! (Impingement/PSH/umar inghetat)

Oasele suturale se dezvoltă din puncte de osificare speciale la nivelul suturilor sau la nivelul fasciculelor. Structura oaselor Substanţa osoasă este albicioasă, de consistenţă dură-lemnoasă. Ea se prezintă sub două aspecte: compactă şi spongioasă.

Genunchi Durere De La Nu De Lucru

Conformaţia interioară a unui os lung, apare clar pe articulația genunchiului lipit secţiune longitudinală. Corpul osului este format dintr-un cilindru de substanţă compactă, străbătut in tot lungul său de un canal central, numit cavitate medulară.

In cavitatea medulară se află măduvă osoasă. Extremităţile sau epifizele sunt formate dintr-o pătură subţire de substanţă osoasă compactă la periferie, care imbracă o masă de substanţă un tratament unic pentru artroză. La bătrani substanţa spongioasă a extremităţilor se resoarbe parţial, iar cavitatea medulară a diafizei se extinde pană la acest nivel.

Articulaţiile sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc intre ele. Aceste elemente sunt reprezentate de formaţiuni conjunctive şi muşchi. Fără articulaţii nu ar fi posibilă articulația genunchiului lipit genunchiului lipit funcţiei statice şi dinamice a oaselor, deci deplasarea şi activităţile organismului. Clasificarea articulaţiilor In funcţie de acest factor, la care se adaugă formaţiunile de legătură şi modul de dezvoltare, articulaţiile au fost impărţite in trei grupe: · articulaţii fibroase sau sinartroze, fixe; · articulaţii cartilaginoase sau amfiartroze, semimobile; · articulaţii sinoviale sau diartroze, mobile.

Articulaţiile fibroase Sunt articulaţii in care oasele sunt strans legate intre ele prin ţesut fibros dens. Aceste articulaţii nu permit mişcări sau dacă acestea există sunt foarte reduse. Articulaţiile cartilaginoase Ele au un grad de mobilitate, dar un grad mare de elasticitate, care permite amortizarea şocurilor. Legătura dintre oase se realizează cartilaj hialin sau prin fibrocartilaj şi prin ligamente puternice.

Articulaţiile sinoviale Cele mai multe articulaţii aparţinand corpului uman se incadrează in grupul sinovial. Articulația genunchiului lipit articulaţii complexe la nivelul cărora se produc mişcări multiple şi variate.

La nivelul lor există elemente anatomice specifice care permit sau franează mişcarea, amortizează şocurile şi conferă stabilitate.

  • Dureri La Genunchi: Cauze, Tratament Și Examinări 💊 Științifico-Practic Medical Journal -
  • Remediu pentru artrita articulației gleznei
  • (PDF) Genunchiul si orteza de genunchi Generalitati | Bogdan Dervesteanu - familyzone.ro
  • Cum menținem sănătatea genunchilor?
  • Dureri de picioare la șold noaptea
  • Cum să restaurați articulațiile cu artrita reumatoidă

Suprafeţele articulare sunt netede, acoperite de cartilaj hialin. Articulaţiile mobile se clasifică după trei criterii: - După numărul articulaţiilor oaselor care intră in compunerea articulaţiilor - După forma suprafeţelor articulare - După numărul axelor de mişcare Elementele anatomice care participă la biomecanica articulară a. Suprafeţele articulare.

dureri articulare severe decât pentru a trata

Acestea pot fi sferice, cilindrice, eliptice şi plane. Aceste suprafeţe, geometric, sunt de două feluri: plane şi sferoidale. In articulaţiile plane mişcările sunt reduse.

In cele cu suprafeţe sferoidale există porţiuni osoase convexe care corespund unor porţiuni concave. Mişcările sunt mult mai intinse. Cartilajul articular este cartilaj hialin, de culoare albă-sidefie, care acoperă suprafeţe osoase ce vin in contact.

Exercitii pentru durerile de genunchi

Prezintă două suprafeţe: · una liberă, netedă, lucioasă, care vine in contact cu suprafaţa articulară opusă; · una aderentă, ce se fixează pe suprafaţa articulară a osului. Ca şi structură elementele de convergenţă sunt fibrocartilaje. Ele sunt de două feluri: · cadrul, labrul articular; · fibrocartilaje intraarticulare. Capsula articulară este o formaţiune care uneşte cele două oase care se articulează, dar are rol şi de protecţie a suprafeţelor articulare.

Dureri de genunchi

Are forma unui manşon fibros, tapetat la interior de sinovială. Are grosime variabilă, in raport cu mobilitatea articulară. Ligamentele articulare sunt formaţiuni anatomice fibroase, sub formă de benzi, care se inseră pe oasele ce formează o articulaţie, ajutand la menţinerea lor in contact. Rolurile ligamentelor in biomecanica articulară sunt: · intăresc capsula articulară; · previn depăşirea limitei fiziologice a mişcării; · sunt suficient de flexibile incat să nu impiedice executarea mişcărilor; · sunt suficient de rezistente şi inextensibile incat să menţină in contact suprafeţele articulare.

Membrana sinovială. Impreună cu lichidul sinovial face parte din mijloacele de alunecare ale unei articula]ii. Ea formează stratul profund al capsulei articulare. E subţire, netedă şi lucioasă.